Este important de cunoscut faptul că prescripția aplicării sancțiunii contravenționale este o instituție de drept ce se aplică tuturor contravențiilor, neexistând contravenții imprescriptibile. Acest lucru înseamnă că, după împlinirea termenului de prescripție, nu mai poate fi aplicată o sancțiune pentru fapta contravențională reținută.

     Contrar acestei reguli, există situații ȋn care agentul constatator ȋntocmește un proces-verbal ulterior ȋmplinirii termenului de prescripție, situație în care contravenientul are posibilitatea atacării procesului-verbal prin formularea unei plângeri contravenționale ȋn termen de 15 zile de la comunciarea actului.

     Conform dispozițiilor art. 13 din O.G. 2/2001, este prevăzut un termen general de prescripție de 6 luni, care curge de la data săvârșirii faptei. Acest moment, în raport de care se va calcula termenul de prescripție, este facil de determinat în cazul faptelor contravenționale care se consumă într-un singur act. Spre exemplu, în cazul faptei contravenționale rutiere constând în trecerea pe culoarea roșie a semaforului, momentul consumării este reprezentat de acela la care conducătorul auto traversează neregulamentar porțiunea de drum semnalizată semaforic.

     Cu toate acestea, pot fi întâmpinate anumite dificultăți în cazul contravențiilor care se desfășoară în timp, deoarece în practica și în literatura de specialitate se pune problema dacă, asemănător dreptului penal, contravențiile sunt susceptibile de formă continuă sau continuată. Odată cu intrarea ȋn vigoarea Legii nr. 76/2012, s-a stabilit faptul că, în cazul contravențiilor continue, termenul de 6 luni curge ,,de la data încetării săvârșirii faptei’’. Această reglementare a semnificat un moment de noutate legislativă, deoarece, în reglementarea precedentă, curgerea termenului de prescripție în cazul contravențiilor continue debuta la momentul ,,constatării faptei’’.

     În ceea ce privește prescripția executării sancțiunilor contravenționale, art. 14 din Legea 2/2001 prevede că ,executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii.’’

     Ȋn această materie au existat anumite divergenţe de opinie cu privire la modalitatea de calcul a termenului de 2 luni: ȋncepe să curgă de la momentul când procesul-verbal a ajuns efectiv în posesia contravenientului sau este suficient ca acesta să fi fost expediat în condiţii legale?

     Ca o paranteză, la data conceperii acestei scurte opinii juridice, invocarea articolului 14 a avut loc de 70.147 de ori, conform unei statistici oferite de Wolters Kluwer – Sintact, în cadrul diverselor proceduri în fața instanțelor.

     O primă opinie sugerează faptul că persoana vizată trebuie să dobândească o posesie efectivă a actului sancţionator, deoarece norma legală a fost interpretată în sensul că se prevede comunicarea procesului-verbal, iar nu eventuala trimitere în vederea comunicării. Totuşi, această opinie rămâne minoritară, opinia generală fiind în sensul operării termenului de 2 luni privind prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale, chiar dacă procesul-verbal nu a ajuns la contravenient. Fundamentul acestei opinii este reprezentat de interpretarea legii-cadru a răspunderii contravenționale în acord cu dispozițiile Codului de procedură civilă din 1864, în cuprinsul căruia, la art. 104 era menționat că ,,actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite daca au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui’’.

     Astfel, evoluția cadrului legal a reprezentat un element favorabil contravenienților, deoarece se creează șansa ca unele sancțiuni să nu mai fie executate efectiv, consecință a unor probleme ce țin de comunicarea proceselor-verbale.

     Indiferent dacă este vorba despre prescripția aplicării sancțiunilor contravenționale sau de prescripția executării sancțiunilor contravenționale, analiza situației de fapt, dar și a actelor juridice existente, rămâne indispensabilă interpretării și aplicării normelor analizate anterior din punct de vedere teoretic.

     Invocarea termenului de prescripție se poate face în cadrul plângerii contravenționale, și, fiind o excepție peremptorie, se va analiza prioritar oricăror elemente. Excepția excepției – unele instanțe unesc o excepție peremptorie cu fondul, golind-o de esență prin incapacitatea de a analiza pe loc, atunci când invocarea unei asemenea sancțiuni tinde la stingerea procesului.

Vom mai scrie despre excepții, politici de judecată întâlnite și soluții greșite….