Partajul între concubini când doar unul dintre ei este proprietar tabular al imobilului dobândit în timpul relației

Chestiunea juridică pe care o aducem în lumină a format obiectul unei jurisprudențe neunitare din punct de vedere al temeiului juridic incident în vederea realizării drepturilor concubinului neproprietar, unul din dosarele clienților noștri fiind analizat cu titlu de practică în cadrul Minutei întâlnirii trimestriale a judecătorilor de la Curtea de Apel Iași și instanțele arondate, privind problemele de practică judiciară neunitară în materie de civilă, trim. III-IV/2024, încheiate la data 28 noiembrie 2024.

„În ipoteza în care se invocă și se face dovada existenței unei înțelegeri între concubini cu privire la dobândirea bunurilor în comun în timpul concubinajului prin contribuția fiecăruia, fără a fi stabilită în concret cota fiecăruia din bun, sunt aplicabile prevederile art. 668 alin. 2 C.civ. ce fac trimitere la dispozițiile privitoare la regimul comunității legale, concubinii având la îndemână acțiunea de partaj, conform prevederilor art. 357 C.civ."

Minuta întâlnirii trimestriale — Curtea de Apel Iași, 28 noiembrie 2024

„Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte, și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile."

Înalta Curte de Casație și Justiție — Decizia civilă nr. 382/R din 07.02.2012, Secția I

Concret, deși unul dintre concubini era înscris în cartea funciară ca unic proprietar, în virtutea relației de concubinaj dintre părți, a existat convenția acestora de a achiziționa o casă și un teren pentru a locui împreună, iar concubinul neproprietar a contribuit în mod egal cu bani la cumpărarea terenului, iar ulterior, și la edificarea construcției la care a contribuit majoritar cu sume de bani, dar și cu munca fizică.

Conform dispozițiilor art. 667 din Codul civil, există proprietate în devălmășie atunci când, fie prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.

De asemenea, art. 668 alin. 2 Cod civil stipulează faptul că: „În cazul în care izvorul proprietății în devălmășie este un act juridic, dispozițiile privitoare la regimul comunității legale se aplică în mod corespunzător."

În dosarul clientului nostru, foștii concubini recunoscuseră existența relației lor contemporană cu data achiziției imobilului teren și cu cea a edificării și dotării imobilului construcție, recunoscând, așa cum s-a dovedit prin probatoriul administrat în cauză, că au convenit să achiziționeze terenul și imobilul casă de locuit, divergențele pornind, odată cu deteriorarea relației, de la stabilirea contribuției fiecăruia.

Probatoriul a vizat multiplele conversații purtate de părți de-a lungul relației și ulterior separării acestora, prin care concubinul proprietar recunoscuse în mod neechivoc contribuția, cel puțin egală, a concubinului neproprietar la dobândirea bunurilor imobile și mobile în discuție. Abia ulterior, cu ocazia promovării cererii de chemare în judecată, pârâta proprietară a început să nege contribuția reclamantului, însă în mod total nejustificat.

Totuși există o limită foarte fină față de o altă instituție juridică, aceea a îmbogățirii fără justă cauză. Aceasta devine un mijloc juridic pentru valorificarea drepturilor concubinului neproprietar doar dacă nu se probează convenția — chiar și tacită — a părților în sensul de a achiziționa bunurile în comun, de a încheia în mod public actul de achiziție doar pe numele unuia dintre concubini.

În acest caz, neexistând convenția de a achiziționa împreună bunurile, este îndeplinită condiția îmbogățirii fără justă cauză, neexistând un temei juridic al măririi patrimoniului concubinului proprietar tabular în detrimentul micșorării patrimoniului concubinului neproprietar, pe fondul relației de concubinaj între părți.